Despre țară
Turcia devine în secolul XXI locul de odihnă preferat de milioane de turiști din toată lumea. Plajele excelente și marea cristalină, multitudinea de atracții, infrastructura dezvoltată, hotelurile pentru orice gust și buzunar, faimoasa ospitalitate turcească, nivelul ridicat de servicii, siguranța, regimul de vize confortabil și desigur, sistemul „all inclusive”, au adus Turcia pe primul loc în preferințele turiștilor.
Noi vă spunem: „Hoș geldiniz!”, adică: „Bun venit!”.
Capitala: Ankara
Limbă oficială: turcă. În zonele turistice se utilizează limbile: engleză, germană și rusă.
Ora: GMT+2. Nu există oră de iarnă.
Valuta: lira turcească (TRY). Pe eticheta de preț se indică TL.
Voltaj: 220 volți.
Codul telefonului: +90
Viza: perioada legală de şedere fără viză este de maxim 90 de zile în decurs de 6 luni.
Populația
Potrivit datelor din 2018 în țară locuiesc 81 de milioane de oameni. Suplimentar, circa 1 milion de cetățeni străini dețin permis de ședere în Turcia. Cele mai populate provincii sunt: Istanbul, Ankara, Izmir, Bursa, Konya, Adana și Antalya.
Religia
99% din populație sunt de religie musulmană. Restul de 1 % este partajat între creștini și evrei. Turcia este o țară musulmană unde libertatea religioasă este legalizată constituțional iar religia este separată de stat.
Plasarea geografică
Suprafața Turciei este de 780.000 de km2. Țara este situată între Marea Neagră, Marea Mediterană, Marea Marmara și Marea Egee. Țările vecine sunt: Bulgaria, Grecia, Iran, Irak, Siria, Armenia și Georgia. Turcia este țara situată pe două continente, Asia și Europa, însă partea europeană constituie doar 3% din suprafața totală a țării.
Administrativ, țara este împărțită în 81 de provincii – «iller» care, la rândul lor, se împart în subprovincii– «ilçeler».
Climă și cadrul natural
Pe coasta mediteraneană vara este umedă și fierbinte și iarna - ploioasă. Sezonul turistic durează din luna aprilie până în luna noiembrie. La Marea Egee, de asemenea, este foarte cald vara, însă sezonul turistic este mai scurt - din luna mai până în luna septembrie. La Marea Neagră vara este caldă și iarna blândă. În Anatolia Centrală și de Est temperaturile de iarnă ating valori sub zero grade, în special în zonele muntoase, iar vara este uscată și caldă.
Turcia este renumită pentru frumusețile naturale: munți înzăpeziți, stepă, râuri turbulente, văi fără sfârșit și mare cât vezi cu ochii. Zona asiatică a țării, Anatolia (sau Asia Mică) constă într-un platou central înalt, cu câmpii înguste, litorale, între zona munților Pontici și Koroglu în nord și munții Taurus în sud. Peisajele montane predomină în estul Turciei, de unde izvorăsc râuri precum Eufrat, Tigru și Aras. Tot în această regiune se află și cel mai înalt punct al Turciei, Muntele Ararat (5.137 m) și Lacul Van, cel mai întins din țară.
Vegetaţia Turciei este foarte bogată şi diversă. În zona sudică cresc cel mai adesea palmieri, măslini, hibiscus, mirt, laur, arţari, banani, smochini şi castani comestibili. Plajele sunt umbrite de sute de portocali şi păduri de pini. În regiunile din interiorul ţării cel mai des întâlniţi sunt platanii, arţarii şi castanii. Ca şi flora, fauna Turciei se remarcă printr-o mare diversitate. În munţi şi în regiunile din interiorul ţării trăiesc urşi, lupi, pisici sălbatice, cerbi şi căprioare. Dintre păsările răpitoare pot fi văzuţi vulturii, şoimii şi vindereii, prezenţa lor constituind un semn că vă aflaţi într-un colţ de lume încă nealterat de influenţa civilizaţiei moderne.
Dacă aveţi noroc, pe plajele Turciei întâlniți broaşte ţestoase şi chiar delfini, pe care îi puteţi vedea, spre exemplu, dacă participaţi la excursiile organizate pe mare. În plus, în apele sărate ale mărilor, în râuri și lacuri trăiesc o mare varitetate de specii de peşti şi crustacee.
Scurt istoric
Datorită poziției sale geografice între Europa și Asia și între trei mări, Turcia a fost o răscruce istorică, patria și câmpul de luptă a mai multor mari civilizații și un important centru de comerț.
Peninsula Anatolia, care cuprinde majoritatea Turciei moderne, este una dintre cele mai vechi regiuni locuite din lume. Printre cele mai timpurii colonizări umane din lume se află cele neolitice de la Çatalhöyük, Cayonu, Nevali Cori, Hacilar, Gobekli Tepe și Mersin.
Primul imperiu important în teritoriu a fost cel al hiiților, din sec. XVIII–XIII î.Hr.. Asirienii au colonizat teritorii din SE Turciei înainte de 1950 î.Hr. până în 612 î.Hr., când imperiul Asirian a fost cucerit de dinastia Caldeea în Babilon. După colapsul hitiților, frigienii, un popor indo-european, au realizat ascendența până ce regatul lor a fost distrus de cimerieni în sec. VII î.Hr.
Începând cu anul 1200 î.Hr., coasta Anatoliei a fost colonizată de grecii eolieni și ionieni. Aceștia au fondat orașe importante: Milet, Ephes, Smyrna (Izmirul modern) și Byzantium (mai târziu Constantinopol și Istanbul). Anatolia a fost cucerită de Imperiul Ahemenid în sec. V și VI î.Hr. și, mai târziu, a fost sub domnia lui Alexandru cel Mare. În anul 334 î.Hr. Anatolia este împărțită într-un număr mic de regate care vor fi cucerite în sec. I î.Hr. în timpul Republicii Romane. În anul 330, împăratul Imperiului Roman, Constantin I, alege drept capitală a imperiului orașul Byzantium, redenumindu-l „Roma Nouă” (mai târziu Constantinopol). După căderea Imperiului Roman de Apus, orașul devine capitala Imperiului Bizantin (Imperiul Roman de Răsărit).
În secolul al IX-lea, triburile turcilor Oguzi, selgiucizii, au început să migreze spre regiunea estică a Anatoliei. În anul 1071, după victoria de la Manzikert, selgiucizii au format un nou stat: Sultanatul Selgiucizilor Anatolieni, o ramură a Marelui Imperiu Selgiuc – care avea teritorii în Asia Centrală, Iran, Anatolia și Asia de sud-vest. În anul 1243 selgiucizii sunt învinși de mongoli, care rămân în Anatolia până în 1335.
Imperiul Otoman începe să se clădească în anul 1299, o dată cu fondarea unui stat islamic sunnit în nord-vestul Anatoliei de către turcii oghuzi, aflați sub conducerea lui Osman I. Otomanii își încep ascensiunea sub Murad I, când cuceresc Peninsula Balcanică (1362-1389) și își afirmă supremația când cuceresc Constantinopolul, în 1453, sub conducerea lui Mehmed al II-lea. Între secolele al XVI-lea și al XVII-lea Imperiul Otoman a fost una dintre cele mai puternice entități politice și statale ale lumii, o supraputere imperială care și-a manifestat dominația în zona mediteraneană. Urmează aproape două secole de declin, în care Imperiul pierde treptat teritorii, putere militară și bogății. În Primul Război Mondial otomanii intră de partea Puterilor Centrale și sunt învinși. După această pierdere catastrofală Imperiul este dezmembrat, iar trupele grecești intră pe teritoriul său.
O parte din armata condusă de Mustafa Kemal refuză să recunoască Tratatul de Pace și respinge grecii. Astfel, în 1919 începe Războiul pentru Independență. Timp de trei ani a fost recuperat un control complet asupra teritoriilor, iar Tratatul de la Lausanne din 1923 a recunoscut noile frontiere statale. La 29 octombrie 1923 se proclamă Republica Turcia, iar Mustafa Kemal, care iși ia numele de Atatürk (”părintele turcilor”) devine președintele noii țări. El a fost cel care, printr-o serie de reforme, a făcut din Turcia statul modern și puternic pe care îl vedem astăzi.
Bucătăria turcească
Bucătăria locală este una dintre cele mai renumite din lume. Secretul diversității sale se ascunde în istoria țării: după contopirea miilor de rețete ce aparțineau mai multor civilizații, bucătăria turcească și-a găsit o varietate unică. Masa turcească este întotdeauna bogată în verdețuri, legume și fructe. Se începe cu aperitivele – ”meze”, servite în boluri mici. Urmează supe pe bază de legume, bulgur, iaurt, orez. Felurile principale de mâncare sunt preparate din carne de vită, miel, pui, curcan sau pește. La fel ca toți musulmanii, turcii nu folosesc carnea de porc. Ca adaosuri la bucate se folosesc sucul de lămâie, uleiul de măsline, iaurtul cu usturoi și alte sosuri sau condimente.
